Omenirea are nevoie de un venit de bază necondiționat ca să deblocheze progresul


Textul de mai jos este un extras din articolul publicat iniţial în limba engleză, cu titlul „Humanity needs universal basic income in order to stop impeding progress“, pe Huffingtonpost.com, în 5 aprilie 2016.


Fizicanul Richard Feynman, unul dintre oamenii cu cele mai strălucite minți din știință, avea un mod deosebit de a privi lumea, din perspectiva unui marțian – fiind un pește născut în apă, e greu sa conștientizezi apa ca fiind ceea ce este, pentru că apa e tot ce cunoști. (n.n. În mod similar, ca oameni care nu cunosc alte sisteme de organizare a vieții, e greu să percepem lumea altfel decât funcționând după regulile cu care am fost obișnuiti.) O idee bună e să ieșim din tiparul nostru de gândire și să încercăm să vedem cum funcționăm noi ca ființe umane, din perspectiva unei minți total străine mediului nostru de zi cu zi.

Imaginați-vă povestea de mai jos, din perspectiva cuiva care vine să ne viziteze planeta de foarte, foarte departe…

Ce loc interesant și ce perioadă interesantă pentru o vizită. Se pare că cele mai inteligente primate ale planetei Pământ sunt ocupate să creeze tehnologie care să le permită tuturor să lucreze mai puțin, eliberându-se de un mileniu de muncă anevoioasă. Totuși, în mod ciudat, folosesc această tehnologie pe care o creează pentru a se forța unii pe alții să muncească mai mult și mai greu. Într-o anumită zonă numită Statele Unite, responsabilă pentru foarte multă din inovația tehnologică din lume, într-o perioadă când productivitatea nu a fost niciodată mai mare, numărul orelor petrecute muncind pentru alți oameni în schimbul mijloacelor de asigurare a existenței este acum puțin sub 50 pe săptămână, când odată era 40.

Oamenii întreprind chiar și activități care nu ar trebui să fie întreprinse deloc, nici măcar de un robot. Unul dintre cele mai nebunești exemple de astfel de activități se întâmplă în Europa, unde un întreg univers economic fals a fost creat sub numele de “companii Potemkin”. (n.n. noțiunea “Potemkin” este folosită în politică și economie pentru a desemna orice fel de construcție, atât cu sens propriu cât și figurat, construită doar pentru a crea cuiva iluzia că o anumită situație este mai bună decât în realitate. Conceptul de companii virtuale, denumite “companii Potemkin”, a avut inițial ca scop pregătirea studenților și a șomerilor pentru posibile locuri de muncă viitoare sau eventuale reconversii profesionale. În prezent, companiile Potemkin sunt folosite pentru a contracara efectele perioadelor lungi în care oamenii nu își găsesc niciun loc de muncă și pentru a le crea iluzia sentimentului de apartenență și utilitate. Practic, sunt alocate resurse pentru a crea situații imaginare.)

Există mii de astfel de firme în Europa. În mod surprinzător, oamenii se trezesc dimineața ca să ajungă în astfel de locuri unde se implică în afaceri imaginare, pe piețe imaginare, cu clienți imaginari, folosind bani imaginari ca să cumpere bunuri și servicii imaginare, în loc să se bucure de viața lor reală cu cei din jurul lor.

Un alt exemplu de situație în care oamenii inventează motive pentru a munci mai mult este stingerea incendiilor, activitate care datorită tehnologiei a devenit tot mai rar întâlnită. Pe autostrăzi, numărul de incendii declanșate de mașini a scăzut cu 64% din 1980 până în 2013. În prezent, numărul incendiilor s-a redus cu jumătate față de acum 30 de ani, dar există cu 50% mai mulți pompieri plătiți să stingă incendii.

Cum se poate întâmpla asta? Dacă numărul incendiilor a scăzut considerabil, de ce există mai mulți pompieri? Răspunsul scurt e꞉ din cauza sindicatelor, care la un moment dat au încetat să mai lupte pentru reducerea orelor de muncă. Dar de ce? Motivul pentru care sindicatele se luptă din greu să mențină oamenii în locuri de muncă este pentru că oamenii au nevoie să muncească, pentru a obține resursele necesare ca să trăiască.

Acesta e cel mai mare obstacol în progresul omenirii – conexiunea sudată dintre muncă și venit. Atât timp cât orice produs sau serviciu este în posesia cuiva și singurul mod de a avea acces la acele produse sau servicii aflate în posesia cuiva este prin intermediul banilor, iar singurul mod de a obține bani este fie să te naști bogat, fie să te supui cerințelor cuiva care deține suficienți bani încât să dea ordine – proces pe care oamenii îl numesc “loc de muncă” – atunci locurile de muncă nu pot fi eliminate.

Probabil ați văzut deja, cum au văzut și alte 10 milioane de oameni în câteva zile de la postare, video-ul demonstrativ al noii versiuni de roboți Atlas, dezvoltați de echipa de robotică de la Boston Dynamics (n.n. dacă nu, vă indic aici un link꞉ https://www.youtube.com/watch?v=rVlhMGQgDkY). La câteva săptămâni distanță de la acest eveniment, programul de inteligență artificială denumit AlphaGo a câștigat împotriva campionului mondial Lee Sedol un meci de Go (n.n. Go este un joc strategic, originar din China, comparabil din punct de vedere al complexității cu șahul. AlphaGo, dezvoltat începând cu 2014, folosește sisteme computerizate complexe de învățare, fiind inițial programat să urmărească mișcările înregistrate ale jucătorilor profesioniști din meciuri istorice, având o bază de date de 30 de milioane de posibile mutări. Având în vedere complexitatea unui joc de Go, experții în domeniu credeau că o astfel de victorie nu ar fi fost posibilă decât peste cel puțin încă un deceniu.)

Oamenii au fost impresionați de rapiditatea cu care tehnologia avansează și au realizat cât de aproape sunt de momentul în care roboții vor fi complet capabili să întreprindă activități fizice, despre care inițial se credea că vor putea fi asimilate abia peste câteva decenii. Rezultatul a fost o discuție înțesată cu panica oamenilor, absolut legitimă, legată de nesiguranța venitului. Discuția nu a trezit interesul Google, care a scos Boston Dynamics la vânzare. Scurgerile de e-mail-uri au scos la iveală preocupările cu privire la imaginea negativă pe care ar atrage-o Google ca rezultat direct al dezvoltării roboticii.  Unul dintre purtătorii de cuvânt ai Google au afirmat꞉ “Există mult entuziasm din partea presei de tehnologie, dar începem să vedem și efecte negative cu privire la teama că vor fi preluate locurile de muncă ale oamenilor. “

Google vrea să dezvolte tehnologia dar în același timp nu vrea să răspundă la întrebările ridicate de această dezvoltare. Acesta e un exemplu clar de obstacol în calea dezvoltării progresului umanității. E același motiv pentru care companii ca McDonald’s nu s-au implicat complet în procesul de automatizare a operațiilor și nu au redus forțele de muncă.

Tehnologia există, dar nu este folosită. De ce?

Poate pentru că atât timp cât oamenii au nevoie de locuri de muncă, ca unica sursă de venit, companiile riscă să calce pe o mină de explozibil a relațiilor publice dacă elimină locurile de muncă ale oamenilor prin automatizare. Eliminarea locurilor de muncă nu înseamnă doar eliminarea angajaților, ci și a cererii de produse și servicii. (n.n. despre care am vorbit aici).

Pentru ca eliminarea unor locuri de muncă să fie văzută ca un câștig de imagine și nu ca o pierdere, omenirea trebuie să se asigure că orice individ care rămâne fără loc de muncă, pentru orice perioadă de timp, este capabil să își asigure nevoile de bază. Toată lumea are nevoie de un venit garantat care nu poate fi negociat, astfel încât eliminarea locurilor de muncă să nu mai producă frică, ci entuziasm. Un venit de bază ar trebui să fie garantat tuturor – universal – ca un punct de pornire pentru câștigarea veniturilor suplimentare.

Imaginea publică negativă este doar un obstacol în calea automatizării. Un alt obstacol îl reprezintă sindicatele. Sindicatele se organizează să perpetueze locurile de muncă pe care tehnologia lucrează ca să le elimine.

Societatea Americana a Anesteziștilor a “omorât” primul dispozitiv capabil să elimine nevoia de anesteziști – aparatul denumit Sedasys. (n.n. despre Sedasys a scris și ziare.com aici.)

Sedasys era un aparat capabil să presteze activități în mod similar anesteziștilor la o zecime din costurile generate de munca prestată de oameni. Un grup de oameni inovativi au inventat Sedasys cu scopul de a face serviciile medicale accesibile tuturor oamenilor. Un alt grup de oameni a văzut o amenințare în aparatul care le-ar fi înlocuit activitatea și au decis să îl elimine din peisaj (n.n. Johnson & Johnson, compania producătoare a Sedasys, a anunțat recent că va renunța la producția de astfel de aparate, ca urmare a vânzărilor foarte scăzute.)

Ce a cauzat vânzările atât de scăzute dacă dispozitivul putea să facă atât de multe cu costuri atât de mici?

Sedasys nu a fost niciodată primit bine de către anesteziști. Chiar înainte de a intra pe piață, Societatea Americană de Anesteziști a protestat împotriva dispozitivului, oamenii simțindu-se lezați de ideea că un aparat ar putea să desfășoare activități mai eficient decât ei.

Imaginați-vă o secundă că în locul lui Sedasys tocmai s-ar fi inventat liftul, iar Asociația Americană a Însoțitorilor de Lifturi s-ar simți lezată de ideea că oricine poate apăsă pe un buton pentru a pune liftul în mișcare, fără ajutorul plătit al unui însoțitor. Ar fi societatea noastră mai bună acum dacă fiecare lift ar fi operat de un însoțitor de lifturi?

O astfel de gândire nu înseamnă progres. E regres. Oamenii au corelația dintre muncă și venit atât de bine sudată în minți, încât deși au atins cu succes momentul în care munca anevoioasă nu mai este necesară ca să supraviețuiască pe Pământ, solicită ca această corvoadă să nu le fie ridicată de pe umeri.

Oamenii cer ca roboții să nu facă munca în locul lor. Oamenii creează activități care nu sunt necesare, și poate cel mai rău lucru e că se încăpățânează să continue activități care pun în pericol supraviețuirea noastră pe Pământ.

Ca să punem capăt acestei probleme iraționale, e în beneficiul omenirii să tăiem o dată pentru totdeauna conexiunea dintre muncă și accesul la resursele de bază ale planetei, necesare pentru a ne asigura existența.

Este treaba roboților să se ocupe de cât mai multă muncă, astfel încât oamenii să devină liberi să urmeze acele activități pe care își doresc să le urmeze. Preocuparea oamenilor poate să fie munca sau relaxarea, învățarea sau jocul, socializarea sau singurătatea. Oricare ar fi preocuparea oamenilor, scopul ar trebui să fie fericirea, iar preocuparea în sine să aibă o motivație intrinsecă.

Pe măsură ce înaintează spre viitor, oamenii au constant picioarele deasupra frânei și a accelerației în același timp. De ce să nu ne oprim din a mai frâna, și să adoptăm imediat venitul de bază necondiționat, astfel încât să accelerăm complet spre un viitor automatizat, de abundență, în detrimentul sărăciei?

Totuși, cele de mai sus sunt doar gândurile unui turist care observă cum se desfășoară viața pe a treia planetă ca distanță de la o stea galbenă de mărie medie, într-o galaxie oarecare, în formă de spirală. Doar sugerez că undeva în acest grad de înapoiere, acest loc are potențialul de a fi incredibil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *