Omenirea are nevoie de un venit de bază necondiționat ca să deblocheze progresul

Featured


Textul de mai jos este un extras din articolul publicat iniţial în limba engleză, cu titlul „Humanity needs universal basic income in order to stop impeding progress“, pe Huffingtonpost.com, în 5 aprilie 2016.


Fizicanul Richard Feynman, unul dintre oamenii cu cele mai strălucite minți din știință, avea un mod deosebit de a privi lumea, din perspectiva unui marțian – fiind un pește născut în apă, e greu sa conștientizezi apa ca fiind ceea ce este, pentru că apa e tot ce cunoști. (n.n. În mod similar, ca oameni care nu cunosc alte sisteme de organizare a vieții, e greu să percepem lumea altfel decât funcționând după regulile cu care am fost obișnuiti.) O idee bună e să ieșim din tiparul nostru de gândire și să încercăm să vedem cum funcționăm noi ca ființe umane, din perspectiva unei minți total străine mediului nostru de zi cu zi.

Imaginați-vă povestea de mai jos, din perspectiva cuiva care vine să ne viziteze planeta de foarte, foarte departe…

Ce loc interesant și ce perioadă interesantă pentru o vizită. Se pare că cele mai inteligente primate ale planetei Pământ sunt ocupate să creeze tehnologie care să le permită tuturor să lucreze mai puțin, eliberându-se de un mileniu de muncă anevoioasă. Totuși, în mod ciudat, folosesc această tehnologie pe care o creează pentru a se forța unii pe alții să muncească mai mult și mai greu. Într-o anumită zonă numită Statele Unite, responsabilă pentru foarte multă din inovația tehnologică din lume, într-o perioadă când productivitatea nu a fost niciodată mai mare, numărul orelor petrecute muncind pentru alți oameni în schimbul mijloacelor de asigurare a existenței este acum puțin sub 50 pe săptămână, când odată era 40.

Continue reading

Elveția votează astăzi venitul de bază necondiționat

Astăzi, 05 iunie 2016, Elveția devine prima țară din lume care votează prin referendum implementarea venitului de bază necondiționat la nivel național. Propunerea sugerează ca fiecare adult să primească 2.500 de franci elvețieni pe lună, în mod necondiționat.

Niciunul dintre partidele din Elveția nu a arătat că susține venitul de bază necondiționat. Potrivit sondajelor, 70% dintre elvețieni ar vota împotriva acestei politici. Oponenții au aceleași temeri comune, care pot sta în picioare doar atât timp cât informațiile care demonstrează contrariul, cu date și cifre reale, nu ajung la tine. Aceleași temeri exprimate cu eludarea rezultatelor clare, dezbătute și analizate de-a lungul timpului în experimentele și proiectele pilot desfășurate în lume – teama că oamenii nu vor mai munci și teama că economia va fi slăbită de costurile generate de implementarea unui venit de bază necondiționat.

Am dezbătut teama că oamenii nu vor mai munci dispunând de un astfel de venit, în articolul de aici. Redau mai jos câteva idei din articolul publicat inițial în limba engleză, cu titlul ”Trickle – Down Economics Must Die, Long Live Grow-up Economics”, pe Medium.com, care demonstrează, analizând datele existente în Statele Unite, că nici teama cu privire la economia națională nu este fondată.


De foarte mult timp, oamenii consideră ca adevăr absolut o idee care este total eronată – ideea că bunăstarea oamenilor bogați se revarsă în cele din urmă și asupra celor săraci.

În martie 2015, publicația Mother Jones a postat un grafic, intitulat  ”inegalitatea veniturilor pe scurt”, în care compara bonusurile angajaților de pe Wall Street în anul 2014, în valoare totală de 28,5 miliarde de dolari, cu salariile tuturor americanilor angajați cu normă întreagă pentru salariul minim pe economie, în același an, în valoare totală de 14 miliarde de dolari. În concret, angajații de pe Wall Street au câștigat doar din bonusuri de două ori mai mult decât suma tuturor salariilor minime pe economie câștigate de americani într-un an întreg.

Studiile arată că fiecare dolar care intră în buzunarele angajaților cu salarii mici, adaugă 1,21 dolari la economia națională a Statelor Unite. În schimb, fiecare dolar care ajunge în buzunarele celor cu salarii mari, adaugă doar 39 de cenți la produsul intern brut.

Ce cauzează diferențe atât de mari în crearea bogăției, astfel încât banii oamenilor din categoriile de jos sunt de trei ori mai eficienți în ceea ce privește creșterea economică decât banii categoriilor de sus? Economiștii numesc această situație efectul de multiplicare. Acest model economic descrie cum oamenii care au puțini bani, îi cheltuie mult mai repede în comparație cu cei care dispun de mai multe resurse financiare.

Schimburile de bani au o frecvență, o viteză – această viteză este mult mai mare în categoriile de jos decât în cele de sus. Oamenii care dispun deja de foarte mulți bani, nu se grăbesc să cheltuiască orice surplus câștigat, având deja mare parte din nevoi satisfăcute.

În schimb, fiecare dolar în plus din mâna unui om sărac e cheltuit imediat pentru a-și asigura supraviețuirea. De exemplu, un om sărac va cumpăra o sticlă de lapte, care ajută la plata salariului unui casier, care plătește apoi un frizer, care la rândul lui își cumpără din banii primiți un bilet la film, care ajută la plata salariului unui alt casier, care o să își permită să platească o cină în oraș, și asa mai departe.

Asta înseamnă economia. Schimburile efectuate între oamenii care o alcătuiesc. Dacă aceste schimburi nu au loc, nu există economie. Când singurii capabili să facă schimburi alcătuiesc o mică parte din populație, întreaga economie suferă, pentru că majoritatea este exclusă în beneficiul celor puțini.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (”OCDE”) a publicat în 2014 un raport intitulat ”Trendurile inegalității veniturilor și impactul asupra dezvoltării economiei”, al cărui rezultat a fost faptul că inegalitatea veniturilor cauzează încetinirea creșterii economice. Potrivit raportului, ”impactul inegalității asupra creșterii economice nu rezultă din diferența dintre cei mai săraci 10% din populație și restul societății, ci din diferența dintre cei 40% de la baza ierarhiei și restul societății.” În concret, pentru o creștere economică, nu e suficient să fie transferați bani doar către cei mai de jos de la baza ierarhiei, ci trebuie inclusă aproape jumătate din întreaga populație.

Din 1990 și până în prezent, PIB-ul Statelor Unite a crescut de la 6 trilioane de dolari la aproape 18 trilioane. Potrivit raportului OCDE, dacă inegalitatea veniturilor nu ar fi crescut în acest interval, PIB-ul ar fi crescut cu un trilion mai mult. Iar dacă inegalitatea veniturilor ar fi scăzut în acest interval, PIB-ul ar fi crescut până la 20 de trilioane de dolari.

Date care susțin faptul că inegalitatea veniturilor afectează creșterea economică sunt publicate și de Fondul Monetar Internațional (”FMI”). Potrivit FMI, crescând veniturile celor 20% din vârful ierarhiei cu doar 1%, încetinește creșterea economică cu 0,08 puncte. În schimb, creșterea veniturilor celor 20% de la baza ierarhiei cu același procent de 1%, sporește creșterea economică cu 0,38 de puncte.

Deci această idee potrivit căreia creșterea inegalității veniturilor ajută în final la sporirea întregii economii este falsă. Dacă vrem ca economia să crească, trebuie să redistribuim bogăția stagnantă a celor 20% din vârful ierarhiei către cei din mijloc și de la bază.

În Statele Unite, costul pentru a asigura fiecărui adult un venit de bază necondiționat de 1.000 de dolari pe lună și fiecărei persoane sub 18 ani, un venit de 300 de dolari pe lună, ar fi de 1,5 trilioane de dolari, după eliminarea costurilor devenite inutile odată cu implementarea unui venit de bază necondiționat. Asta înseamnă 8,5% din PIB (în condițiile în care doar costurile generate de combaterea sărăcia în rândul copiilor este de 5,7% din PIB).

De câteva decenii, rata de creștere a PIB-ului în Statele Unite este de 3%. Un venit de bază necondiționat de 1.000 de dolari, care ar crește veniturile celor 60% de la baza ierarhiei, ar putea genera o rată de creștere a PIB-ului de 5-7%.

Există dovezi reale că sunt pe deplin aplicabile datele de mai sus în locurile unde au fost implementate politici asemănătoare venitului de bază necondiționat. De exemplu, un transfer direct de bani în Liban, suficient de mare încât să poată fi asemănat unui venit de bază necondiționat, a demonstrat că fiecare dolar cheltuit de beneficiarii programului, a generat 2,13 dolari în PIB.

Concluzia este că economia are nevoie de o inimă, nu de mai mult sânge. Pentru că banii au o singură direcție – merg în sus. E timpul ca lumea să realizeze că economia se construiește pe umerii celor mulți, nu a celor puțini care o alcătuiesc.

Bunăstarea nu se revarsă de sus în jos – banii circulă în sens invers. Banii transferați către baza ierarhiei vor ajunge oricum tot în vârful ei, dar măcar vor fi trecut inițial prin mâinile celor săraci.


Oricare ar fi rezultatele referendumului de astăzi din Elveția, faptul că această idee a atins astfel de cote, este un progres imens. Experimentele care se organizează în atât de multe locuri în lume vor demonstra în cele din urmă tuturor oamenilor că venitul de bază necondiționat este cea mai eficientă unealtă în lupta împotriva sărăciei, cu efecte benefice atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere economic.

 

Scurte istorii, relatări din prezent și proiecții în viitor ale venitului de bază necondiționat


Scurte istorii


Deși pare o idee nouă și radicală, propuneri ale unui venit de bază necondiționat, sub diverse forme, există de foarte mult timp în istoria omenirii.

Thomas More (1478 – 1535), avocatul englez, secretar și consilier personal al regelui Henric al VIII-lea, susținea că nicio măsură coercitivă nu va opri oamenii din a fura, dacă aceasta e singura lor formă de a obține mâncare și că, pentru a contracara asta, fiecare om ar trebui să dispună de resurse pentru a trăi.

Thomas Paine (1737 – 1809), în cuprinsul cărții sale “Justiție Agrară”, propunea ca fiecare om care ajunge la vârsta de 21 de ani, să primească o sumă de bani, care să îl ajute să își înceapă viața – sumă de bani la care fiecare adult să fie îndreptățit și care să nu fie privită ca ajutor social.

Economistul Henry George (1839 – 1897), a popularizat ideea potrivit căreia resursele naturale și oportunitățile economice ce izvorăsc din ele aparțin tuturor oamenilor și nu pot fi transformate în proprietăți private. În cartea sa, “Progres și sărăcie”, Henry George susținea că munca susceptibilă de a îmbunătăți condiția umană nu e acea muncă prestată pentru a-ți asigura existența, ci este acea muncă pe care oamenii o prestează în mod voluntar, de drag, și nu pentru că ar putea să obțină mai mult de mâncat, de băut sau de îmbrăcat de pe urma acelei activități.

În ultimul an al vieții sale, Martin Luther King Jr. (1929 – 1968), conducătorul mișcării pentru drepturile civile ale afro – americanilor, a propus ideea unui venit garantat, susținând că aceasta este singura soluție pentru eradicarea sărăciei. El credea că limitarea mentală a celor care au puterea de decizie este singurul motiv pentru care fiecare familie din America nu primește un venit minim garantat.

La 8 luni după numirea în calitate de Președinte al Statelor Unite, Richard Nixon (1913 – 1994), a declarat într-un discurs televizat astfel “Niciunde nu e eșecul guvernului mai evident decât în eforturile sale de a asista săracii și sistemul de protecție socială. De aceea, în seara acesta vă propun să abolim actualul sistem de ajutoare sociale și să adoptăm în schimb un nou sistem […], care să elimine stimulentul actual de a nu lucra și să stabilească o bază, astfel încât fiecare copil, din orice stat, să dețină resursele minime esențiale vieții”.

Cel mai recent, venitul de bază necondiționat a atras atenția lui Angus Deaton, economistul câștigător al premiului Nobel pentru economie în anul 2015, pentru analizele sale privind consumul, sărăcia și bunăstarea. Angus Deaton și-a exprimat susținerea pentru un astfel de sistem de protecție socială în cadrul unei conferințe organizate pe 19 mai 2016, în Taiwan, unde a fost formată la începutul anului o asociație pentru sprijinirea venitului de bază necondiționat.

Păstrând parte din argumentele și ideile susținătorilor unui venit de bază necondiționat, de-a lungul timpului au fost desfășurate experimente și proiecte care au generat dovezi concrete că efectele unei astfel de politici sunt benefice atât din punct de vedere social, cât și economic.

Namibia – antreprenorii sărăciei

Din ianuarie 2008 până în decembrie 2009, s-a desfășurat un proiect pilot de implementare a unui venit de bază necondiționat în Namibia, în satul cu 1.000 de locuitori, o biserică și o clinică, cu o reputație pentru alcoolism, infracțiuni și copii subnutriți, numit Otjivero. Scopul final al proiectului era implementarea venitului de bază necondiționat la nivel național în Namibia, dacă rezultatele din Otjivero se dovedeau a fi viabile. Fiecare locuitor sub vârsta de pensionare de 60 de ani, a primit 100 de dolari namibieni pe lună (aproximativ 9 euro sau 13 dolari) din fonduri obținute de la diverse organizații. Efectele și impactul proiectului au fost monitorizate și evaluate constant, iar rezultatele au fost impresionante.

Primul lucru pe care locuitorii satului l-au făcut a fost să organizeze un comitet care să sfătuiască beneficiarii programului despre cum ar trebui să își gestioneze venitul. Având în vedere reputația satului pentru consumul mare de alcool, membrii comitetului s-au înțeles cu patronii de baruri să își închidă porțile în ziua în care este distribuit venitul de bază necondiționat.

Publicația der Spiegel redă (într-un articol redactat în august 2009, în timpul desfășurării proiectului) povestea unei locuitoare din Otjivero, Frieda Nembwaya, o femeie de 35 de ani, cu 7 copii. Cu primii 100 de dolari namibieni primiți din proiect, Frieda a cumpărat făină, drojdie și lemne pentru foc și a făcut pâine. În scurt timp a început să vândă mini franzele cu un dolar bucata. După 10 luni, Frieda a câștigat suficienți bani încât să cumpere un cuptor – ceva ce aproape nimeni din sat nu își permitea să dețină – care îi permitea să producă 250 de mini franzele pe zi. Și-a denumit brutăria „Viață bună după chin” și a început să studieze rețete de patiserie. Banii câștigați din afacerea cu franzele erau cheltuiți de Frieda și familia ei la alte afaceri din sat, ceea ce sporea și mai mult progresul economic.

Potrivit rezultatelor studiului, locuitorii au început să meargă mai des la medic și să plătească consultația de 4 dolari pe vizită. Sănătatea lor s-a îmbunătățit considerabil iar venitul clinicii a crescut de la 250 de dolari pe lună la 1.300 de dolari. Înainte de implementarea proiectului, aproape jumătate dintre copiii din sat nu mergeau la școală. După ce au început să primească cei 100 de dolari, aproape 90% dintre părinți și-au permis să plătească taxele de școlarizare pentru copiii lor.

Continue reading

Dacă nu mai forțăm oamenii să muncească pentru a-și asigura nevoile de bază, nu vor înceta de tot să mai muncească?


Textul de mai jos este un extras din articolul publicat iniţial în limba engleză, cu titlul „If we no longer force people to work to meet their basic needs, won’t they stop working?“, pe Medium.com, în 19 februarie 2015.


În substratul întrebării din titlu se află raționamentul potrivit căruia este acceptabil ca oamenii să fie forțați să lucreze, prin a le refuza accesul la resursele necesare vieții în alt mod decât prin muncă.

Ce s-ar întâmpla dacă oamenilor nu le-ar mai fi refuzat accesul la resursele de bază? Dacă munca ar fi complet voluntară? Dacă oamenii nu ar mai putea să fie forțați să muncească pentru salarii mici? Ar crește salariile? Ar crește productivitatea? Poate automatizarea ar fi accelerată?

Am putea să aflăm răspunsul la întrebările de mai sus prin implementarea unui venit de bază necondiționat. Deja știm din experimentele anterioare care sunt posibilele răspunsuri. Însă până când venitul de bază necondiționat nu devine o politică publică, nu vom ști sigur, și vom continua să ne forțăm unii pe alții să muncim, refuzându-ne mâncarea și adăpostul unul altuia.

Cu toții credem că dispunem de 3 variante:

Varianta 1: să muncim pentru alții.

Varianta 2: să muncim pentru noi.

Varianta 3: să nu muncim deloc.

Eu nu cred că varianta 2 există în realitatea de acum. Ar putea să existe doar cu un venit de bază necondiționat. De ce cred asta?

Continue reading

De ce să susținem ideea unui venit de bază necondiționat? Pentru că e soluția câștigătoare pentru toate părțile implicate.

Pentru a avea o reprezentare mai clară a argumentelor invocate de Scott Santens în acest articol și a motivului pentru care un venit de bază necondiționat ar genera o situație de câștig pentru toată lumea, ne-am gândit că e util să explicăm fie chiar și la nivel foarte superficial ce înseamnă cererea și oferta și cum se formează ele în piață.

Într-un model foarte simplist și în sensul ideii exprimate în articol, cererea reprezintă nevoia oamenilor de bunuri și servicii, contorizată în piață doar prin acțiunea acestora de a cumpăra. În mod similar, oferta reprezintă cantitatea de bunuri și servicii oferită de agenții economici pe piață, dimensionată în funcție de cumpărăturile oamenilor.


Textul de mai jos este un extras din articolul publicat iniţial în limba engleză, cu titlul „Why Should We Support the Idea of an Unconditional Basic Income?”, pe Medium.com, în 2 iunie 2014.


Piața funcționează ca un mijloc de a afla ce vor oamenii, cât de mult vor ceva, și modalitatea de a le furniza acel ceva.

Să luăm exemplul pâinii. Producătorii de pâine produc pâine și o vând în magazine, astfel încât oamenii care au bani să o poată cumpăra. Dacă pâinea nu se cumpără, atunci se produce mai puțină. Dacă toată pâinea e cumpărată, se produce mai multă. Cei care produc pâinea nu iau o decizie de tip descendent cu privire la cantitatea de pâine pe care să o producă. Ei ascultă mișcările pieței și decizia este de tip ascendent.

Continue reading

Ce este venitul de bază necondiționat?

Venitul de bază necondiționat este un sistem de protecție socială, asigurată de guvern sau de altă instituție publică, în care fiecare individ primește în mod regulat o anumită sumă de bani, menită să îi asigure existența, în mod absolut necondiționat și în mod absolut independent de existența sau nivelul altor venituri obținute din alte surse, cum ar fi veniturile obținute din muncă. Pentru a primi venitul de bază necondiționat, oamenii nu trebuie să aducă nicio dovadă a necesității unui ajutor social și nu trebuie să presteze niciun contraserviciu în schimbul banilor.

O sumă suficient de mare de bani, obținută lunar, în mod necondiționat, ar oferi fiecărui om materialele necesare pentru a-și construi baza  existenței – mâncare, adăpost, acces la utilități – astfel încât pe această bază să poată fi construite în mod voluntar, creativ și inovativ, niveluri noi de existență.

Venitul de bază necondiționat ar eradica foametea și sărăcia.

Venitul de bază necondiționat ar reda respectul de sine și demnitatea celor care trăiesc în prezent în mizerie.

Venitul de bază necondiționat ar elimina orice formă de muncă forțată sau injust remunerată, pentru că oamenii care nu se tem pentru supraviețuirea lor au puterea de a alege unde și în ce condiții lucrează.

Venitul de bază necondiționat ar permite oamenilor sa aleagă ce vor să facă în viață, ceea ce ar conduce la o economie mai eficientă și la oameni mai fericiți.

Automatizarea – procesul prin care mașinile și instalațiile lucrează automat, fără să necesite intervenția umană – a cărei consecință este faptul că tot mai mulți oameni își pierd locul de muncă în favoarea echipamentelor automate și a roboților, este argumentul principal care pune la îndoială posibilitatea de a ne câștiga existența doar prin muncă, într-o lume în care devine tot mai dificil să îți vinzi abilitățile.

Ideea unui venit de bază necondiționat prinde contur în tot mai multe zone din lume, printre care: Canada, Statele Unite, Olanda, Franța, Noua Zeelanda, Finlanda, Elveția, țări care derulează proiecte pilot și experimente pentru a studia efectele unui astfel de sistem.

Criticii acestei idei se întreabă de unde vor proveni fondurile – primele propuneri pentru strângerea fondurilor în vederea implementării venitului de bază necondiționat presupun eliminarea tuturor ajutoarelor sociale și implicit a costurilor uriașe generate de birocrația necesară pentru acordarea acestora, și suprataxarea veniturilor foarte mari și a produselor de lux. O altă preocupare des întâlnită este modul în care se va schimba comportamentul oamenilor dacă nu vor mai fi nevoiți să muncească pentru a supraviețui – toate studiile arată că efectele asupra comportamentului oamenilor sunt benefice atât din punct de vedere social, cât și economic.

Unul dintre cei mai mari susținători ai venitului de bază necondiționat este Scott Santens, americanul din New Orleans care a devenit recent primul om care beneficiază de o formă de venit de bază necondiționat, asigurat printr-o platformă de multifinanțare. Scott primește 1.000$ pe lună cu ajutorul a 150 de oameni – de la ingineri Facebook și artiști, până la simpli oameni care cred că toată lumea merită sa primească un venit de bază necondiționat. Puteți să îi urmăriți activitatea pe blog și pe The Huffington Post, iar pe platforme sociale il găsiți pe Twitter, Facebook, Instagram și Reddit.

Pentru cei care preferă să citească în limba română, l-am contactat pe Scott Santens și avem acordul lui necondiționat – așa cum ar trebui sa fie și venitul de bază 🙂 – să ii traducem articolele și să le publicăm și promovăm în România.

Vă invităm să aflați răspunsul la multe dintre întrebările legate de venitul de bază necondiționat în articolele ce vor fi publicate cu regularitate pe site și să deveniți susținătorii acestei inițiative. 🙂